Traim sau ne gandim ca traim?

Starea generala de teama si confuzie in care traieste majoritatea nu este intamplatoare, exista un generator de ganduri care se ocupa cu asa ceva. E bine stiut deja si dovedit stiintific ca gandurile au puterea de a crea realitatea in care traim si tot mai multi oameni devin constienti de acest adevar. Nu putem nega ca orice gand mentinut constant in minte atrage situatii asemanatoare naturii acelui gand. Daca ai sta o zi intreaga sa-ti urmaresti fiecare gand care apare si in care investesti incredere ai putea descifra procesul foarte simplu prin care ne construim drumul prin viata. Cine are timp sa faca asa ceva? Prea putini……..suntem prea ocupati cu griji, probleme si lucruri de rezolvat, nu este timp pentru a spune: stai putin, incotro ma indrept? De ce mi se intampla ce se intampla? Mintea isi face treaba in continuare, te trage mai departe in problemele ei din care isi duce existenta si spune in permanenta ca nu este timp de pierdut. La baza acestui mecanism creat de mintea noastra stau convingerile fiecarei fiinte. Convingerile sant uneltele de lucru ale mintii prin care interpreteaza absolut totul. Ele sant in mare parte preluate din trecut, din experientele fiecaruia pe care mintea a pus o eticheta. Prin aceste convingeri despre lume, despre persoana noastra, despre ceilalti, construim realitatea in fiecare moment. Exista la un moment dat in viata fiecaruia o schimbare de o anumita convingere, respectiv de perceptie a realitatii. Pur si simplu realizezi ca nu-ti mai foloseste vechea idee si vrei sa o schimbi cu alta. Atunci se reconstruieste o felie de realitate, se pune o noua eticheta, dar aceasta este tot temporara pana cand viata ne pune intr-o situatie in care se anuleaza ceea ce am crezut pana in acel moment. Mintea nu poate vedea intregul niciodata, ea taie in felii realitatea si confirma exact ceea ce credem. Cand cineva hotaraste sa schimbe drumul vietii se loveste de acea voce din capul lui care vorbeste in permanenta reamintindu-i situatii din trecut si impotrivindu-se pentru ca nu are o baza de convingeri pe care sa se sprijine. Cauta sa distraga atentia de la ce se intampla acum, la ce a fost atunci sau la cum ar fi daca? In acest fel, efortul aceluia care vrea sa o ia in alta directie se dubleaza, deoarece incearca sa-si opreasca gandurile care il bombardeaza constant in alta directie. Ce ar fi de facut atunci? Ar trebui constientizat faptul ca sant ganduri care vin si pleaca doar daca nu le dam importanta si nu investim incredere in ele. Punctul de sprijin este puterea fiecaruia cu care a fost inzestrat, pe aceasta putere ne putem baza intotdeauna pentru ca este naturala, nimeni nu este lipsit de ea. Oricine se increde in fortele proprii stie cum sa-si alunge gandurile si nu le da importanta, dar  pentru a folosi aceasta putere trebuie sa vezi dincolo de limitele mintii in adevarata realitate si nu cea creata de mintea ta. Am fost conceputi pentru a trai liberi si nu inchisi in propriile ganduri ale unei minti limitate de experientele vietii. A trai liber ar trebui sa fie tinta principala a fiecarei fiinte, bineinteles daca doreste aceasta libertate.

Plin de viata

A simti ca traiesti, ca esti viu, e un sentiment aproape pe cale de disparitie in zilele noastre. Daca ar fi sa ne intrebam care sant cauzele, multi ar da vina pe sistem, locul de munca, lipsuri si dezamagiri adunate in decursul anilor. A luat nastere astfel o vaicareala colectiva in care fiecare incearca sa-si exprime nemultumirea, astfel intarindu-se convingerea ca viata e o lupta pentru supravietuire. Fiecare da vina pe ceva, arunca cu pietre in ceilalti contribuind la perpetuarea starii colective de frica si nemultumire in care traieste. E un consum inutil de energie care creeaza sentimente negative celui care le exprima. Capcana in care cadem astfel putini o intuiesc pentru ca starile de spirit negative conduc intotdeauna la noi probleme si situatii nedorite. Nici o fiinta aflata in puterea starilor negative nu poate face nimic bun, apar ganduri pe masura care conduc la actiuni gresite. A trai plin inseamna a fi constient de tine insuti fara sa judeci nimic din jur. Ai vazut vreodata un om plin de viata? Ce are in plus acel om? Are tot viata care o ai si tu si eu, dar el o traieste in favoarea lui, nu o lasa sa se piarda inutil. Are pofta de a trai pentru ca a inteles modul in care viata se desfasoara si nu face nimic altceva decat o lasa sa se exprime, devenind astfel tot mai plin. Cand te umpli de viata totul decurge armonios si orice actiune are cel mai frumos deznodamant, nu poti rata. Simti ca traiesti in fiecare moment in tot ce faci, nimic nu este inutil si orice ,,problema” care apare devine o provocare pe care o accepti cu bucurie. E greu sa traiesti asa? Nu e greu deloc, e nevoie de constientizare si de dorinta. Daca altii pot, atunci oricine care doreste sa traiasca frumos poate. Ne-am nascut inzestrati cu tot ce e necesar pentru a trai si nu pentru a ne tara tanjind dupa mai multa viata, pentru ca de fapt asta ne lipseste cel mai mult. Toti vrem sa simtim mai degraba si nu sa acumulam. Daca ti-ai luat o masina noua e pentru ca vrei sa simti senzatiile care ti le ofera, daca ai avansat in cariera vrei sa simti respectul celor din jur,daca iesi cu prietenii vrei sa te simti bine, intotdeauna facem ceva pentru a simti si asta ne umple de viata. Un om plin de viata a inteles ce este necesar de facut ca sa-si extinda orizonturile pe toate planurile, el nu traieste ca un vapor naufragiat in bataia vanturilor. Daca mergi prin viata fara tinta, ajungi intotdeauna pe drumurile unde s-au ratacit altii. Cine nu are un plan cu viata lui, sigur are altcineva planul pentru el. Asa am fost conceputi, sa mergem intr-o directie, care fie ne-o alegem noi sau o aleg altii pentru noi, fiecare se indreapta spre o destinatie, fara nici o exceptie. Avem acest instrument numit minte, care ne poate ajuta sau ne poate ingropa daca nu il folosim, mintea oricum lucreaza, nu sta niciodata. Mintea creaza in permanenta trasee si cai de urmat prin gandurile care le proiecteaza, asa e construita. Trebuie sa-i dai de lucru, altfel i-si gaseste singura. Mintea are deja o imagine construita despre ea insasi dupa care se ghideaza in permanenta daca nu intervenim, mintea creaza, mintea distruge, depinde ce ii dam de lucru. 

Puterea gandului

Gandurile pe care le purtam zi de zi in minte au o influenta directa asupra actiunilor si se materializeaza in plan fizic, fie ca suntem constienti sau nu. Gandurile se nasc din emotiile trairilor noastre si corespund starilor in care ne aflam in fiecare moment. Frica naste ganduri de frica, bucuria naste ganduri de bucurie, noi le directionam in functie de cum ne simtim si au un efect puternic asupra comportamentului. O directionare gresita a gandurilor mentinute constant in minte poate avea efecte dezastruoase daca nu sant redirectionate. De multe ori, fara sa ne dam seama ne surprindem gandind inconstient fara sa fi cerut mintii sa gandeasca. Mintea gandeste oricum, fie ca vrem sau nu, asta e ocupatia ei. Fuge in amintiri ,proiecteaza imagini de una singura doar sa ne distraga atentia de la momentul prezent. Te uiti la un film, stai la birou sa termini un proiect si pe neasteptate te trezesti undeva departe cu gandul fara sa-ti dai seama. Vrei sa te concentrezi sa termini treaba si simti ca nu poti, ai prea multe ,,ganduri” si lasi totul balta spunand ca trebuie sa te recreezi. De fapt ce s-a intamplat? Toata energia a fost ,,furata” si dusa de minte in alta directie, a mutat atentia in alt loc, undeva in trecut cu vreo amintire sau in viitor cu vreo inchipuire. Cine nu simte aceasta activitate a mintii in fiecare zi? Nu cred ca exista cineva care nu a fost pacalit asa. Problema e ca nu dam prea mare importanta acestui fapt dar nu stim de ce nu merg treburile. Gandurile nu ne lasa! Au forta de a schimba instantaneu starea in care ne aflam.

,,A nu fi capabil sa oprim fluxul gandurilor este o suferinta teribila, insa nu ne dam seama de asta fiindca toti o avem. Si de aceea o consideram normala.”   Eckhart Tolle

Cei mai multi oameni sant ineficienti in activitatile lor din acest motiv si ironia este ca nu-si dau seama care e cauza. Cauta in permanenta sa dea vina pe o imprejurare exterioara ca fiind sursa problemelor si nu realizeaza adevarata problema. O problema nu este niciodata cauza suferintei, ci modul de interpretare produce suferinta prin modul in care gandim. Mintea necontrolata constient amplifica si face pronosticuri imaginare asupra lucrurilor cu care ne confruntam. Solutia de iesire din capcana este observarea atenta a lucrurilor care se deruleaza in minte si modul incorect de evaluare a realitatii imaginate. Atentia are un rol important in combaterea si observarea activitatii mintii care vrea sa fuga de aici si acum. Atentia face ca fluxul acesta interminabil care ruleaza pe pilot automat sa se opreasca si odata oprit ne putem concentra la ce se intampla acum. Inlaturarea gandurilor in mod constant este de fapt practicarea atentiei si inseamna a nu gandi sau a fi atent tot timpul.

Constructia eului mincinos si bazele conditionarii

Ne nastem liberi, puri si echipati cu toate elementele necesare pentru a reusi in viata. Aceasta este starea naturala in care venim pe lume. Experientele prin care trecem inca din copilarie formeaza structura identitatii si aceasta in mare parte este preluata de la parinti, nu ne apartine ca si convingere proprie, invatam ce ,,trebuie” si ce nu ,,trebuie” ni se spune ce avem voie si ce nu, ce este bine si ce e rau, etc. Exprimarea naturala este blocata in prima faza chiar de catre cei care ne-au dat viata, spunandu-ne exact ceea ce ei la randul lor au trait, iar daca nu ne place santem pedepsiti. Trebuie sa traim asa, trebuie sa urmam exemplul, altfel e vai de noi! Pana la urma ajungem sa credem ca asta e viata si incercam sa ne adaptam, in felul acesta primele structuri limitative se consolideaza. Mergem la scoala unde primim un nou set de ,,reguli”  si evaluari referitoare la ceea ce putem si ce nu. Luam o nota proasta la fizica sau matematica de cateva ori si santem evaluati ca si incompetenti de profesori iar acasa pedepsiti de parinti. Incet, se formeaza convingerea proprie ca nu suntem buni comparandu-ne cu ceilalti, ca avem o ,,problema”. Preluam problema in mod eronat crezand despre noi insine ca suntem incompetenti si  ajungem sa credem ca noi suntem problema prin identificarea cu aceasta. Neincrederea se instaleaza si ocaziile de a o da in bara sant tot mai frecvente, memoria retine experienta esecului pe care o proiecteaza apoi in situatii care nu au nici o legatura cu cauzele problemei. Cand, mai tarziu intram in planul doi de dezvoltare impus de societate cosmarul ajunge la apogeu. Nimic nu corespunde cu ceea ce stim, totul este nou si nu stim cum sa actionam. Ce facem? Incepem sa copiem modele si ne impunem anumite standarde, nu pentru ca asa vrem, ci pentru ca asa trebuie. Trebuie sa fim aliniati sistemului, altminteri sistemul ne exclude. Noi limite ne autoimpunem ca sa corespundem, ca sa supravietuim. Incepem sa traim din perspectiva supravietuirii si nu din cea a dezvoltarii cum am fost conceputi. Ne-am modificat scopul vietii inconstient. Marea majoritate traiesc ca sa supravietuiasca si nu ca sa se dezvolte, acesta este adevarul. Vedem realitatea doar prin aceste convingeri construite din experiente acumulate. Putem simti de multe ori ca se poate, ca avem potential dar frica ne blocheaza de cele mai multe ori actiunile. Frica de esec, frica de critica, chiar si frica de succes uneori. Unii sant atat de acaparati de esec incat chiar si atunci cand urca putin se simt inconfortabil deoarece nu au experienta succesului si ajung sa creada ca nu-l merita. In astfel de imagine creata mental, mintea va cauta intotdeauna cai sa duca acea persoana inapoi deoarece ea nu ,,crede” ca e posibil, sigur trebuie sa fie o greseala. Si nu trece mult timp pana ce, exact ceea ce crezi despre tine se confirma in realitate. Cheia este imaginea de sine pe care am construit-o in minte si dupa care interpretam o situatie ca fiind posibila sau imposibila. In realitate nimic nu este imposibil e doar ceea ce credem. Vederea e pana acolo unde mintea crede ca nu se poate, mai departe nu exista. Chiar asa o fi? Desi vedem nenumarate exemple de oameni care au refuzat sa accepte o viata de imprumut si si-au construit una proprie, spunem ca au avut noroc sau au fost favorizati. I-i aratam cu degetul si i-i judecam in loc sa invatam de la ei. Credem ca suntem inferiori si asta naste invidie. Dar aceasta nu este realitatea pentru ca orice fiinta are un mecanism incorporat din nastere pentru a se dezvolta, diferenta consta in faptul ca nu toti il folosim sau il folosim gresit pentru ca mintea este un instrument si nu un conducator. Cand mintea conduce actiunile independent de vointa noastra viata devine insuportabila. Si daca ne uitam in jur chiar asa e. Fiecare vrea sa aiba dreptate, fiecare intelege diferit, intelegerea e obstructionata de vederea fiecaruia in raport cu experientele traite. Ce ajungi sa crezi in final cand te lovesti de zidurile mintii fiecaruia? Ca viata nu merita traita sau ca lumea e un camp de lupta pentru supravietuire. Cu astfel de convingere intiparita incearca majoritatea sa fie fericiti sau accepta ca fericirea nu e pentru ei.

Alergarea mintii si prezentul

Avem o minte care nu sta locului, vrea mereu probleme, vrea ceva de ,,lucru” ea nu poate exista daca nu are activitate. Mintea e ca o bicicleta, pedaleaza incontinuu, rare sant momentele in care mintea tace. Cand tace inseamna ca nu mai gandim, am reusit sa apasam ,,butonul magic” dar santem prea ocupati sa ne dam seama cum am reusit sa facem acest lucru si in scurt timp uitam. Si mintea isi reia vechile preocupari, bicicleta porneste, gandurile si problemele reapar iar noi ne simtim din ce in ce mai obositi de aceasta galagie, am vrea sa o oprim dar am uitat metoda pentru ca nu am fost atenti atunci cand s-a intamplat ,,momentul magic”. Structura acestei false identitati creata de minte nu poate sa supravietuiasca decat in timp, ea are nevoie de trecut pentru a-si aminti si de viitor pentru a se proiecta si a concepe noi probleme. Momentul prezent care este aici si acum nu exista si de aici apare conflictul intre adevaratul sine si proiectia falsei identitati. Realitatea este doar in prezent, niciodata in trecut sau in viitor, acestea au fost si vor fi alte momente apartinand tot eternului prezent. Nu putem reactiona la prezent in acelasi mod in care am facut-o in trecut pentru ca nici o situatie nu este identica chiar daca seamana foarte mult, exista intotdeauna diferente. Mintea ce face? Interpreteaza realitatea pe baza experientelor trecute care bineinteles ca nu-si au corespondentul in situatia de acum, posibil sa semene doar. Cum pot fi rezultatele actiunilor sau deciziilor atunci cand sant trecute prin acest filtru? Inadaptate realitatii de acum este raspunsul. De aici apar ,,puncte de vedere” diferite(bine zis puncte), interpretari si confuzie. Realitatea este deformata, filtrata de convingeri si idei limitate ale unei minti care nu poate trai in prezent, fuge tot timpul inainte si inapoi. Sopteste ,,i-ti mai aduci aminte cand?” sau proiecteaza viitorul cu situatii imaginare generatoare de ingrijorari inutile de genul ,,si daca pierd?” sau ,, ce o sa ma fac daca…” dar niciodata nu ia in calcul situatia reala de acum iar ocaziile scapa, oprtunitatile se pierd, creativitatea este blocata si momentul ratat. Viata este alcatuita din momente, problema e, cate sant traite cu adevarat si cate sant ratate.

Cine conduce, Tu sau mintea ta?

Cred ca orice om trebuie sa traiasca in cel mai frumos mod posibil pentru el si sa faca doar lucrurile care i-l pasioneaza.

Nu poti trai cu adevarat daca nu faci ce-ti place. Nu exista succes sau esec, exista doar rezultate. Atunci cand actiunea 

cuiva porneste din pasiune nu credeti ca rezultatele ar fi diferite? Daca putem face totusi lucruri bune fara pasiune, oare

ce fel de realizari avem cand santem pasionati? Oare ce valoare diferita ar avea acel lucru? Ne pierdem in rutina vietii si 

traim neinsufletiti in activitati care nu ne dau nici o satisfactie pentru ca actionam din frica, acesta este adevarul. Frica este 

aceea care ne da impulsul actiunii. Dar nu trebuie sa uitam ca orice se naste din frica, indiferent care este aceasta frica, ne 

blocheaza orice sansa de a trai cu adevarat viata pe care o meritam.Frica e doar iluzie! Este anticiparea unei situatii pe care

o construim in mintea noastra atunci cand asteptam un rezultat. De aici se nasc ganduri nereale cu privire la ceva ce nici macar nu exista! Gandurile sant semintele actiunilor noastre, apoi actionam……Este acesta un model bun pentru a trai?

Orice actiune sau decizie care se naste de pe taramul fricii apartine mintii tale, acea proiectie iluzorie prin care vezi realitatea, de fapt vezi doar o bucata de realitate si nu intregul. Existenta acestei structuri, acestei imagini creata de mintea ta i-ti spune subtil ca esti TU. In realitate aceasta este o minciuna! Tu nu esti totuna cu mintea Ta!

Cand crezi ca esti totuna cu mintea care te conduce esti limitat la experiente si porti greutatea acestei minciuni care proiecteaza ganduri si gandurile la randul lor produc actiuni din aceasta ,,vedere” ingustata si distorsionata.

Teama, neincrederea, ignoranta, disperarea, sentimentul de inutilitate, toate se nasc din aceasta ,,vedere” iar gandurile care cresc din aceste sentimente autoproiectate sunt pe masura. Cand realizezi ca esti inchis in propriile crezuri despre tine si despre lume, ai facut primul pas spre eliberare.